copywriter, reclame, campanie, texte site, print, publicitate

De ce mă minţi? Sau “Păcatul Strămoşesc în Publicitate”

Voi fi cât mai sincer, pentru a nu cădea în ceea ce îmi place să numesc: “capcana vânzătorului din publicitate”. Îmi amintesc cu plăcere şi indignare (da, este posibil!) întrebarea bunicului: “Ce o să te faci, măi, când o să fii mare?” Ştiam, pe atunci, chiar mai puţine decât ştiu acum, iar răspunsul era mereu plin de patos şi entuziasm: “Vreau să fac reclame, bunele!” Însă îmi amintesc, parcă, şi răspunsul: “Cipriene, tu vrei să minţi poporul, mă! Să-ţi fie ruşine!”.

Privind înapoi (dar şi în prezent), istoria exagerărilor, a contextelor îndoielnice, a jumătăţilor de adevăr şi a dezamăgirilor repetate ne înfăţişează, asemenea unui buildungsroman negativ, etapele evoluţiei constintei generale în raport cu publicitatea. Comportamentul bunicului, chiar dacă odată cu reînnoirea generaţiilor nu mai prevalează, neîncrederea persistă în mintea consumatorului modern.

Nu vezi că toate pastele astea zic că o să ai dinţii mai albi şi mai sănătoşi şi niciuna nu bună de nimic?”, spunea bunicul. Simţindu-se înşelat, a renunţat, din păcate, cu totul la utilizarea produsului, însă, aproape citându-l pe contemporanul Branescu, noi, cei care vrem să ne spălăm, ce facem?

O spovedanie publică

Tendinţa evidentă de resemnare a publicului ar trebui să mai ridice un semn de întrebare. Am scăpat, într-adevăr, de perioada când medicul ne recomanda cele mai sănătoase ţigări, însă nici prea departe nu suntem.

Se pare că…

…folosind cremele potrivite şi rimelul perfect, vom contribui la falimentul Photoshop -ului, iar…

…dacă 98% folosesc săpunul Dove şi 96%, săpunul Nivea, se pare că nu mai are cine să folosească Duru. Păcat! Pentru că şi acesta avea, parcă, o întrebuinţare.

Ni se spune că Nutella este un aliment sănătos, cu adevărat nutritiv şi ideal pentru micul dejun al copiilor.

O abjecţie sfidătoare! Când, de fapt, Nutella este… (Gata! Am revenit! Pur şi simplu trebuia să cobor la magazinul din faţa blocului să cumpăr un borcănel! Este senzaţional de gustoasă!)

Şi, în final, să fim serioşi!

Într-o lume în care McDonald’s pretinde a fi sănătos, Volvo sudează bare de fier pe sub capotă pentru a impresiona prin diverse teste de rezistenţă, iar noi suntem îndrumaţi spre a ne îmbuiba cu antibiotice, când de fapt, nu avem nevoie pentru tratarea unei răceli decât de antihistaminice, decongestionante şi analgezice, ne aşteptăm ca reacţia publicului să fie pozitivă?!

Şi ne mai întrebăm de ce, în sondajele ce vizează onestitatea faţă de etica profesională, publicitatea este colegă de clasament cu asigurările şi terorismul? În condiţiile în care operatorii de cablu, telefonie mobilă şi instituţiile financiare au condus consumatorul, prin experienţe dramatice, la concluzia că adevărul este acela scris jos, cu litere foarte mici, adevărurile spuse pe jumătate ale publicitarilor noştri nu cumva pun beţe în roatele scopului lor de a vinde?

Să mă scuze Dl. Ogilvy, dar publicul nu este îndeajuns de educat, încât să separe ceea ce pare a fi publicitate şi sună la fel, de ceea ce reprezintă, cu adevărat, creativitatea în a vinde.

Cu toţii ne dorim ca publicitatea să ne răpească din realitatea cotidiană şi să ne arunce într-o lume ideală, iar miza este atât de mare! De ce trebuie să minţi?

 

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply