copywriter, reclame, campanie, texte site, print, publicitate

Şi acum să vedem o reclamă în La Minor

Cheia Sol

Sunt, desigur, mulţi dintre cei care găsesc suficientă următoarea afirmaţie: “Comunicarea reprezintă procesul de transmitere a informaţiei, prin intermediul mesajelor, de la emiţător la receptor.” Pentru toţi aceştia există, pe Youtube, integral şi subtitrat, absolut toate episoadele din Clona. Iar Fifty Shades of Grey refuză să se umple de praf pe rafturile librăriilor bucureştene. Veţi trage sigur concluziile potrivite. Grăbiţi-vă!

În speranţa că au plecat toate fetele rebele din clasa a 6-a C, să continuăm.

Comunicarea este transmitere de emoţie. Cuvintele au puterea de a genera emoţii, iar felul în care le ordonăm, ne poate ajuta să ţintim cât mai exact în acea parte a cerebelului care determină consumatorul să scoată mâna din nas şi să o ducă spre buzunar. Aici mă refer, cu siguranţă, la mine şi la mama mea, spre a nu se înţelege greşit.

Brand-urile comunică prin reclame, mizând pe toate cele cinci simţuri, în această direcţie. În opinia mea, unul are o importanţă deosebită. Muzica poate genera în complexul de emoţii al consumatorului, efecte diferenţiate şi uşor de controlat, poate face o reclamă – durabilă, memorabilă, “iubibilă”.

 

Crescendo Poco a Poco

Importanţa vitală a sunetului în comunicare a îndreptat atenţia publicitarilor spre muzică, acest capitol urcând, de-a lungul timpului, în topul preocupărilor şi intereselor în ceea ce priveşte realizarea unui spot tv. Acolo unde sunt bani, desigur.

David Huron, în studiul său, intitulat “Music in advertising: an analytic paradigm”, postulează cinci roluri ale muzicii în publicitate:

  • Entertainment,
  • Structural, respectiv capacitatea de a dramatiza,
  • Memorability sau cât de bine este reţinută o reclamă în raport cu muzica de fundal,
  • Targeting şi anume posibilitatea de a se adresa unei nişe cât mai precise prin intermediul muzicii,
  • Authority sau “cât de mare se poate da” un brand cu cât poate cheltui pe artişti de viţă nobilă.

Advertising-ul vizează comprehensiunea maselor, din punct de vedere social, cultural, etc.,  iar un limbaj universal şi mai comun decât muzica, până la următorul articol, nu cunoaştem încă.

Desigur, toate observaţiile lui Huron sunt valabile şi contribuie la generarea de valori cu adevărat pozitive, cu o singură condiţie, insă: compatibilitatea deplină între mesaj, imagine, brand, produs, muzică şi public ţintă.

Noul Ford Focus surprinde supremaţia perfectibilităţii, prin armonia sunet  – bobină,

într-un spot din care lipseşte, parcă, doar dirijorul care să conducă totul, cu o jojă de 45.

 

VW înţelege şi îndeplineşte cerinţele şi chiar fanteziile tuturor,

iar Carlsberg este sufletul pereche al fiecărui consumator responsabil.

Peroni are acelaşi gust, chiar dacă ambalajul se schimbă puţin,

iar în locul naratorului clasic, muzica poate explica totul.

Cu un Ipod, fiecare dintre noi poate fi un rockstar,

 

iar Fiat Bravo l-ar face şi pe Dumnezeu un pic gelos.

Relaţia de simbioză între spot şi melodie, se poate manifesta în două sensuri:

a. spotul poate avea un potenţial mai mare de a fi reţinut, dacă melodia este deja celebră în comunitate

b. brand-ul poate aduce o piesă necunoscută în top-urile de specialitate; şi în acest caz, are de câştigat prin legătura emoţională ce se formează între brand şi consumator, în cazul în care coloana sonoră este uşor de memorat şi lucrează, la nivel subconştient, cu părţile vulnerabile şi persuasibile ale psihicului uman.

Muzica devine astfel un prim şi important cârlig în atragerea şi menţinerea atenţiei consumatorului.

Maestoso, cu pauză de optime

Cei care folosesc ecuaţia brand – muzică într-un mod, nu impropriu, ci seducător, au 96% mai multe şanse să rămână în mintea consumatorului. Muzica rămâne de importanţă vitală în comunicare, putând transmite pregnant şi subliminal anumite emoţii publicului. Joacă un rol important sistemul locomotor al procesului de “brand recognition”, iar în condiţiile în care ne identificăm din ce în ce mai mult prin produsele şi brand-urile apreciate, muzica poate transmite mult mai uşor emoţia ţintă.

Atmosferă romantică. Eşti într-o cameră întunecată, iar lângă tine stă întins pe pat… un brand dezbrăcat. Foarte ciudat, nu? Dar imediat cum, pe fundal, începe “Careless Whisper”, al lui George Michael, parcă lucrurile încep să prindă sens, nu?

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply